DESPRE IISUS

Moto : Carl Gustav Jung spunea: „Nevroza principală a vremurilor noastre este goliciunea spirituală.” Toţi ne dorim din suflet ca viaţa noastră să aibă sens, să aibă profunzime. Ei bine, Iisus ne oferă o astfel de viaţă, bogată, plină de sens, printr-o relaţie cu El. Iisus a spus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10).
   Realitatea este ca marea majoritate a locuitorilor acestui Pamant s-au indepartat de credinta sau n-au crezut niciodata in existenta lui Dumnezeu si a fiului Sau Iisus Hristos. Tot mai multi dintre cei care ne inconjoara denota prin faptele lor, prin atitudinile pe care le au in diferite situatii ca principala lor grija este sa faca bani, bani, cat mai multi bani cu orice pret, uneori pretul fiind durerea celor din jur. Ori asta este, dupa mine, si sper ca nu numai dupa mine, un lucru inacceptabil, o pervertire groaznica, insuportabila a propriei constiinte, o amortire a sufletului. Eu zic un lucru : nu are importanta carei confesiuni religioase apartii, atat timp cat comportarea ta este umana, atat timp cat esti aplecat spre durerea si nevoile celor din jurul tau, atat timp cat faci bine neconditionat, neasteptand nimic in schimb.
   Iisus, prin toata viata lui, prin toate faptele si vorbele lui a aratat ca este Adevarul si Viata, ori unii dintre semenii nostri traiesc fizic, dar sufleteste sunt morti, prin proliferarea minciunii adusa la nivelul primei necesitati pentru ei.
   Zic unii ca daca tot au atatea pacate, ce rost are sa mai incerce sa fie credinciosi, sa incerce sa traiasca o viata cat mai curata sufleteste, mai apropiata de viata Aceluia care a fost Iisus Hristos. Nu e adevarat! Niciodata nu e prea tarziu! Dumnezeu si fiul Sau Iisus doresc indreptarea celor pacatosi, doresc ca "oile ratacite" sa revina la "turma" din care au facut parte si in care le poate fi numai bine. Faceti, dragii mei, un exercitiu de imaginatie si ganditi-va cum ar fi lumea actuala daca toti am fi buni, iertatori, cu grija de aproapele nostru si daca ne-am multumi cu mai putin si nu am ravni, in lacomia noastra la averi pe care sa nu le putem cheltui niciodata. Poate nu intamplator Pastele este primavara, ba, mai mult, in acea parte a primaverii in care are loc renasterea intregii naturi. Aceasta renastere trebuie sa aduca si o primenire morala, ori asta face Postul Pastelui, care nu trebuie sa fie doar o abtinere de la consumul anumitor alimente, ci, in primul rand, o abtinere de la caderea in pacat si cand spun asta ma refer la gandurile noastre, la gesturile noastre si la vorbele noastre.
    Iisus asteapta sa-l cautam, sa-l chemam in viata noastra, in gandurile noastre, sa-l poftim la masa noastra, asteptand ca sa ne-o binecuvanteze. Iisus este salvarea noastra, este miracolul existentei noastre.
   Scopul existentei noastre pe acest Pamant este ca prin tot ceea ce facem, prin tot ceea ce gandim sa fim cat mai aproape de Dumnezeu si fiul Sau Iisus. Suferinta Fiului lui Dumnezeu trebuie sa ne fie o pilda pentru noi, care nu trebuie sa ne lase sa ne abatem de la drumul drept. Tot timpul sa ne gandim ca suferinta noastra este o parte infima a suferintei lui Iisus, suferinta care nu a avut un rezultat direct profitabil pentru Cel care a fost supus ei.
   In concluzie, nimeni nu e perfect, toti suntem supusi greselii, dar exista greseli si greseli, greseli scuzabile si greseli impardonabile. De dragul lui Dumnezeu si a Fiului Sau Iisus, hai sa fim mai buni, mai drepti, mai milosi si mai puternici, pentru a putea lupta cu raul care incearca sa puna stapanire pe noi!